sâmbătă, iunie 02, 2012

Primul meu interviu...


Atat pe forumul Hobby-handmade cat si in Revista Hobby Handmade a aparut primul meu interviu. 




Buna! Pentru inceput, te rog sa spui cateva lucruri (pe care nu le stim) despre tine. 

Nu stiu ce noutati as mai putea sa va spun despre mine, poate doar ca in adolescenta visam sa devin regizor, apoi designer vesrtimentar, arhitect si am ajuns o simpla vanzatoare :P . Niciodata nu am avut destula ambitie, chiar daca as fi putut sa fac anumite lucruri, daca nu am avut sustinere din partea familiei eu m-am dat repede batuta. Asa cu studiile superioare, asa cu ideile creative, asa cu viata personala.  Toate acestea s-au schimbat in momentul in care l-am cunoscut pe sotul meu, parca mi s-a deschis lumea! Am inceput sa am incredere in oameni, sa rad cu adevarat, sa ma accept asa cum sunt, sa constientizez ca am si calitati… Am avut o nunta de vis pe care o pot numi cea mai frumoasa zi din viata mea, pentru ca celelalte doua zile importante din viata mea (cand s-au nascut copilasii mei) au fost dureroase, decisive si binecuvantate.  Si pentru ca am avut sustinere din partea sotului meu (financiar) si sprijin din partea soacrei (avand grija pe rand de copii) mi-am terminat si studiile superoare cu copiii in burta. :))

Cum a inceput calatoria ta in lumea handamdeu-lui?

Calatoria mea in lumea handmade-ului a inceput inca din copliarie. Mama facea mileuri, tricota si cosea la masina. Toate acestea le-am invatat si eu de la ea. Desi mama mea este o fiinta foarte sensibila, nu m-a sprijinit in indeletnicirile mele, pentru ea toate acestea erau „prostii” costisitoare...


Stim ca ai doua floricele mici... Cum iti gasesti timp pentru a crea?

Cum imi gasesc timp? Pai imi fac timp atunci cand ele dorm, pentru ca altfel nu se poate … imi umbla printre servetele, pe la culori si pensule, intreaba in continuu asta ce este, asta ce va fi, acolo de ce nu mai desenezi? Deci in asa conditii eu nu pot sa lucrez linistita. Lucrez la hobby-urile mele noaptea dupa ce ele se culca.

Decoupage-ul face deja parte din viata ta.. cand ai descoperit tehnica si ce te-a atras la ea?

Aceasta tehnica am descoperit-o pe indelete. Daca va spun ca initial am imbracat cutiute de carton (cutiile de carton fiind ambalajele la diferile obiecte cumparate :pale: ) in servetele fara sa le lipesc cu adeziv special, foloseam servetelul in intregime cu toate cele trei straturi si lipeam doar imbinarile cat sa stea pe cutie, cu lipici de hartie si nelacuite… dar le mai am si acuma le-am facut inainte de a se naste fetita cea mare si am pus in ele lucrusoare de la copii, bratarile de la maternitate, prima suvita de par taiata, prima suzeta uzata, primii botosei… Iata-le:


Mai tarziu am dat in oras peste un magazin de produse hobby, toate acele lucruri m-au atras ca bomboanele pe copii, m-am uitat, m-am interesat si incet incet mi-am cumparat cate un adeziv, un lac... si cu timpul curiozitatea s-a transformat in pasiune pentru decoupage.
 
Ce alte lucruri iti mai bucura sufletul?

Pai… multe lucruri. In primul rand rasetul copiilor mei, bucuria lor sincera ce o citesc in ochii lor, fericirea lor, ma imbucura natura, ma simt relaxata in mijlocul naturii acolo unde este multa verdeata si simti ca pot sa respir aer… Ma bucur cand vad ca oamenii sunt fericiti, chiar daca uneori eu sunt suparata dar vad ca altii au motive frumoase ca sa se bucure si eu ma bucur impreuna cu ei, insa tot atat de rau ma doare si cand vad rautate si durere in jurul meu, oricat as fi eu de fericita daca in jurul meu vad sau aud de ceva rau, ma doare.
 
Povesteste-ne cum arata o zi perfecta din viata ta?

O  zi perfecta? Nu este, nu cred ca am avut , deci nu stiu cum ar fi. O zi obisnuita din viata mea? Nici nu stiu… dar daca imi permiteti va voi povesti despre una dintre zilele trecute cand am avut parte de o zi foarte frumoasa. Mi-am programat ca ma duc in oras sa-mi platesc facturile si sa mai rezolv unele treburi pe care le-am tot amanat.. mi-am propus sa ma duc in oras doar cu cea mica, dar s-a oferit si mama ca vine cu noi deci m-am gandit ca atunci nu o mai duc la gradi nici pe cea mare si va veni cu noi. Zis si facut, ne-am plimbat prin orasi, am mancat porumb, am ras mult, eu mi-am rezolvat treburile iar copii s-au bucurat de fantana arteziana de pe strada pietonala din centrul orasului… mici bucurii dar atat de frumoase. Ajunse acasa am tras un pui de somn de amiaza, iar spre seara dupa ce a ajuns si sotul acasa am avut parte iar de cateva minute bune de relaxare. Sotul a improvizat un hamac, iar copii s-au bucurat de el ca de mos Craciun. Si fiindca si noi adultii suntem ca niste copii, sotul a prins chef sa incerce si el lenevitul in hamac... pana s-a rupt cu el… copii au ras de faza caraghiosa apoi au plans cand si-au dat seama ca nu mai unde se legana… dar a fost frumos, am ras cu totii... A fot o zi frumoasa.... si pentru ca nu o voi uita poate niciodata, o zi perfecta.
Sper ca nu v-am plictisit, sau daca am fost prea subiectiva va rog sa ma scuzati.



Multumesc Lucia ca am putut fi invitata ta la interviu in aceasta luna.